Susţinerea tezei de doctor a dnei. Macovețchi Carolina

Se anunţă susţinerea tezei de doctor a pretendentei Macovețchi Carolina, conducător ştiinţific: Cușmir Marcel, doctor habilitat în drept, conferențiar universitar în Consiliul Ştiinţific Specializat D 18.552.01-05 din cadrul Institutului de Cercetări Juridice și Politice  al AŞM, cu titlul tezei: „Cadrul legislativ şi instituţional al procesului de regionalizare în Republica Moldova din perspectiva integrării în Uniunea Europeană”, la speciliatatea: 552.01 –Drept constituțional.

Susţinerea va avea loc la 23 ianuarie 2015, ora 12.00, pe adresa: mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, nr. 1, biroul 408.

Principalele publicaţii ştiinţifice ale autorului la tema tezei:

  • Macovețchi C., Cușmir M.  Cu privire la obiectivele regionalizării în Uniunea Europeană.  În: Administrarea publică, AAP, nr.3, Chișinău,  2013, pp. 86-98, (0,8c.a.)
  • Cușmir M., Macovețchi C. Tipologia formelor de regionalizare, În: Convergențe  spirituale Iași – Chișinău, nr.1, Iași: Samia, 2013, pp. 69-82, (0,6c.a.)
  • Macoveţchi C. Cadrul instituțional al regionalizării prevăzut de legislația Republicii  Moldova, În: Revista „Studia Universitatis”, nr.8. (68), USM, Seria „Știinţe sociale”,  Chișinău, 2013, pp.187-189.
  • Macoveţchi C. Analiza juridico-politică a fenomenului de afirmare regională. În:  Asigurarea unei cresteri economice durabile într-un stat de drept. Tezele conferinţei  teoretico-știinţifice internaţionale,  Balti, 2012, pp. 111-117, (0,5c.a.)
  • Macoveţchi C. Reconceptualizarea termenului de teritoriu al statului – consecinţă a  proceselor de regionalizare. În: Interferenţe universitare – integrare prin cercetare și  inovare. Tezele conferinţei știinţifice cu participare internaţională, Chișinău, 2012, pp.  300-303, (0,2 c.a.)

Noutatea știinţifică a rezultatelor obţinute. Prezenta lucrare este una dintre primele  lucrări autohtone în domeniul dreptului, axată exclusiv pe problematica regionalizării. Teza constituie o amplă cercetare a doctrinelor juridice și a cadrului legislativ privind procesul de regionalizare în Republica Moldova, prin prisma analizei regionalizării la nivel comunitar și al statelor-membre. În investigaţia dată s-a demonstrat că în statele europene există o tendinţă generală de regionalizare. Totodată, nu există o unanimitate în ce privește tratarea conceptelor de regiune și regionalizare. A fost necesar de a elabora o definiţie complexă, susceptibilă să înglobeze diversitatea instituţională și caracterele comune ale diverselor moduri de regionalizare, obiectiv realizat în cadrul acestei investigații.  Au fost analizate diverse tipologii ale regionalizării, în final fiind propusă și o tipologie proprie, bazată pe locul rezervat regionalizării în structura statului, această tipologie oferind rezultate consecvente în ceea ce privește instituţiile de resort și competenţele acestora.  În contextul tematicii abordate, a fost efectuată o evaluare a regionalizării la nivelul Uniunii Europene și a particularităților acesteia în statele europene, centrându-ne pe aspectele relevante pentru procesul de regionalizare în Republica Moldova, inclusiv din perspectiva integrării europene. Un alt element de noutate științifică reprezintă evidențierea conceptului de ”stat cu autonomii regionale”.

Problema ştiinţifică soluţionată în lucrarea de faţă constă în analiza complexă a cadrului legislativ al regionalizării din Republica Moldova, prin prisma cercetării procesului de regionalizare la nivelul Uniunii Europene și în statele membre, cu scopul de a evidenția unele momente importante ce ar putea fi recepționate de legislația autohtonă.

Au fost  înaintate spre susţinere următoarele rezultate știinţifice: 1. Regionalizarea reprezintă un proces, care demarează de la conștientizarea dezechilibrelor regionale, și prin care se instituie o unitate funcțională sub-naţională dar supra-locală pentru activitatea de dezvoltare și promovare în plan socio economic a unei zone geografice distincte. Acest proces se poate baza pe sistemul administrativ-teritorial existent sau poate da naștere unei organizări teritoriale noi care ar putea susţine mai bine scopul creșterii socio- economice și al dezvoltării echilibrate. 2. În cazul în care regionalizarea este percepută ca promovare a unui teritoriu în plan socio- economic, nu poate fi acceptată existenţa unui așa tip de regionalizare precum cea politică. 3. În cazul în care regionalismul politic afectează esențial structura statului, este justificat de a vedea în el sursa unui nou tip de stat, „stat cu autonomii regionale”, diferit de statul federal, dar și de statul unitar clasic, și nu a unui tip de regionalizare. 4. Diferitele tipuri de regionalizare nu trebuie considerate ca trepte ale unei scări a virtuţilor, pe care statele ar trebui s-o parcurgă pentru a ajunge la modelul ideal al regionalizării, acel al celei mai vaste autonomii regionale. Căci nu există nici o corelaţie între finalităţile utile ale regionalizării, sau gradul de realizare a acestora, și formele specifice de regionalizare. 5. În urma analizei efectuate autorul a  propuns o clasificare proprie a formelor de regionalizare, bazată pe locul acesteia în structura administrativă a statului, distingând patru tipuri de regionalizare:  a)regionalizare administrativă;  b)regionalizare în baza colectivităţilor locale existente;  c) regionalizare prin intermediul colaborării dintre colectivităţile locale; d) descentralizăre regională.

Comments are closed.